Dar in ultimele zeci de ani, in special de la sucesul sovietic al lansarii satelitului Sputnik in 1957, tendinta a fost aceea de a crea institutii masive care sa cultive colaborarea dintre cercetatori si care sa concentreze mari fonduri in cercetare. Un studiu efectuat asupra castigatorilor Premiului Nobel din 2005 a descoperit ca acumularea de cunoastere in timp a fortat marile creiere sa se sa osteneasca mai mult inainte de a descoperi raspunsuri la probleme. Varsta la care marii ganditori produc inovatii semnificative a crescut cu sase ani pe parcursul secolului XX. Inginerul Adrian Bejan de la Universitatea Duke sustine ca “istoria marilor realizari stiintifice este marcata de investigatori solitari, de la Arhimede la Newton si Darwin. Ganditorii solitari au inflorit de-a lungul istoriei, deoarece acest lucru este natural, stiinta este buna pentru mintea ganditaorului si pentru bunastarea societatii. Chiar daca tendinta este spre formarea de grupuri mari de cercetare, individul va fi intotdeauna infloritor”. Bejan crede ca problema de astazi a stiintei este accea ca daca o institutie este facuta din cercetatori individuali, aceasta va avea multe idei, dar suport putin. Pedealtaparte, sustine el, un grup mare s-ar bucura de mult suport, dar prin comparatie, ar avea mai putine idei din partea fiecarui individ. Din acest motiv, desi oameni extrem de inteligenti se nasc in fiecare generatie, este posibil ca sclipirea lor fie sa nu se mai manifeste fie sa nu mai fie atat de vizibila, aflandu-se sub brandul unei mari companii. Ar mai putea deci aparea astazi un al doilea Einstein ? Nici macar el nu ar putea raspunde unei astfel de intrebari, dar trebuie remarcat ca doua secole l-au despartit pe german de Newton, considerat de multi marele sau rival intelectual. Acest lucru ar putea insemnea ca urmatorul Einstein este acum un bebelus, sau poate abia urmeaza sa se nasca.
Sursa: Livescience